Tristețe sau Depresie?

Deseori, termenii de tristețe și depresie sunt folosiți ca și când ar fi sinonime. Dar există diferențe între tristețe și depresie, diferențe pe care un psiholog / psihoterapeut le cunoaște și le folosește în abordarea corectă a problematicii clientului din cabinetul său.

Cu toții avem momente sau perioade când ne simțim triști în fața provocărilor de zi cu zi ale vieții, dar aceasta nu înseamnă că suferim de depresie. Sentimentul de tristețe se poate instala în orice moment al vieții și din orice motiv care perturbă planurile, dorințele, viziunile unei persoane sau când suferim o pierdere. Tristețea este un sentiment care se trăiește, se împărtășește, trece.

Depresia este mai mult decât o dispoziție proastă sau o stare trecătoare de tristețe. Putem spune că depresia se află în continuarea și continuitatea tristeții și reprezintă versiunea extremă a ei. Depresia este o boală și afectează psihicul în profunzime.

Atât depresia cât și tristețea pot presupune schimbări ale stilului de viață, fie că sunt de natură personală, profesională sau socială.

Un psiholog te poate ajuta să depășești atât tristețea cât și depresia.

Iată doar cîteva diferențe dintre tristețe și depresie:

În tristețe suferinţa este după ceva;
Este un proces activ = prelucrarea, metabolizarea unei pierderi;
Afectivitatea nu este blocată, pot decide în continuare, am capacitatea de a iubi, de a mă bucura;
Capacitatea de muncă este păstrată;
Există încă sentimente, persistă nevoia de descărcare prin plâns;
Gândurile sunt orientate spre pierdere, orientate intenţional spre exterior, spre obiectul pierdut;
Atitudinea celui în tristeţe este că el vrea să fie trist. Nu vrea să râdă (este egosinton cu trăirea lui);
În prim planul gândirii apare un element consolator, element care va fi acceptat;
Rezultă:
O prelucrare activă a ceea ce se întâmplă (creşte speranţa)
Tristeţea, doliul = nu este o boală
Tristeţea este o metabolizare a unei pierderi (nu este boală).
În depresie persoana se simte sunt supusă ei, se simte sub ea;
Stare de afect pasivă, mă simt paralizat, suprasolicitat;
Afectivitatea este fixată negativ, capacitatea de a iubi, de a decide, de a te bucura, nu mai sunt prezente;
Capacitatea de muncă este mult redusă, efortul este disproporţionat, foarte mare;
Este într-un fel anesteziat. Trăiește sentimente negative dar astea sunt pasive;
Apar un fel de cercuri vicioase în gândire, legate de vinovăţie, abandon, neputinţă, spaime;
Nu vrea să fie trist dar nu poate să iasă din stare (egodiston cu trăirea)
Tot ceea ce apare în prim planul gîndirii este doar negativ, rece, lipsit de viaţă, apărând chiar gândul suicidar;
Rezultă:
O paralizare , creşte disperarea, sentimentul de neputință
Depresia este o boală;
Ca dinamică, este un proces de doliu care nu este parcurs în toate etapele.