Fii umil!

În mintea ta se desfășoară un întreg discurs furios : ”Toată chestia asta e oribilă, serios. De ce m-a ales tocmai pe mine depresia? De ce eu? De ce eu? De ce nu omul ăla oribil …? De ce nu oamenii aceia care s-au purtat înfiorător cu mine de-a lungul anilor, fără motiv? De ce eu?…”

Asta e o conversație pe care să o porți cu tine ani la rând și care nu scimbă absolut nimic. De fapt te face chiar mai ursuz și mai antipatic.

Niște întrebări mai bune ar fi astea:

”De ce să nu mi se întâmple chiar mie? De ce nu eu?”

Când ne punem aceste întrebări intervine partea umilă din noi, în loc să intervină ego-ul. Nu există nici un motiv pentru care să nu facem depresie; există mulți alți oameni, în afară de noi, care suferă de depresie. Este groaznic dar nu există nici un motiv pentru care noi să fim scutiți de asta.

Dacă ne cunoaștem limitările, ce putem și ce nu putem controla, vom avea mai multă forță pentru a lupta împotriva depresiei și pentru a avea grijă de noi.

Umilința este un punct forte pentru că ne face să căutăm sprijin și să acceptăm că avem lucruri de învățat despre boala cu care ne confruntăm. Atitudinea umilă ne face să ne dăm seama că nu suntem perfecți și deci nici drumul spre recuperare nu va fi perfect.

E nevoie să recunoaștem că nu știm totul, să fim deschiși la schimbare și la idei noi și să mergem mai departe.